Produs Tilsim
Software de bugetare TV și planificare media pentru agenții și advertiseri.
Transformă ținta de rating într-un buget pe care îl puteți susține în ședință — și bugetul înapoi în publicitatea pe care o cumpără efectiv, fără să reconstruiți planul pentru a doua întrebare.
Mutați bugetul și planul se recalculează singur: vedeți ce canale absorb schimbarea și primiți un avertisment în momentul în care mișcarea scoate campania dintr-o treaptă de discount. Variantele stau alături ca scenarii separate, așa că planul deja agreat nu este suprascris ca să testați o idee. Iar cifra cu care intrați în ședință rămâne aceeași: aceleași date de intrare dau același răspuns azi, peste o lună și la post-buy — iar discuția e despre plan, nu despre al cui fișier are dreptate. Cum se ține asta este descris în metodologia Tilsim.
Întreaga mecanică a pieței, nu o felie din ea: grile de preț, sezonalitate, dayparts și reduceri negociate trăiesc într-un singur lanț — iar lanțul rulează în ambele direcții. Perspectiva de categorie asupra acestui lanț — cele șapte calcule pe care orice software de planificare media trebuie să le nimerească — stabilește ștacheta față de care este construit acest produs.
„Cât va costa volumul de publicitate necesar?" și „câtă publicitate cumpără bugetul alocat?" sunt aceeași întrebare citită din capete opuse. Drumul invers nu este un al doilea calcul cu propriile ipoteze: costați planul într-un sens și se reconciliază când îl verificați în celălalt.
Fiecare canal are propriul cost de bază per punct de rating pentru un spot de 30 de secunde. Baza nu se folosește niciodată brut: trece printr-un lanț ordonat de coeficienți, iar ordinea face parte din rezultat.
Fiecare canal primește o curbă lunară peste tariful de bază: în decembrie aerul este mai scump, în ianuarie mai ieftin. Coeficientul este un input de piață aplicat lunar — nu o medie întinsă peste an și nici o constantă ascunsă.
Off-prime se negociază ca o cotă din bani, dar livrează o altă cotă din rating-uri — inventarul mai ieftin cumpără mai multe puncte per euro. Conversia folosește reducerea de off-prime și affinity-ul fiecărui daypart, astfel încât cele două unități să nu fie niciodată confundate.
Scări lunare legate de bugetul mediu lunar pe canal, scări contractuale legate de volumul anual pe vânzător sau canal, plus rate suplimentare manuale. Se compun așa cum funcționează contractele în realitate — secvențial, pe ceea ce rămâne.
Treapta de discount depinde de buget, iar bugetul de discount. Planul este costat, treapta este aleasă, planul este recostat — până când imaginea discounturilor nu se mai mișcă. Dacă bugetul stă pe prag și oscilează între două trepte, se ia bugetul mai mare: cifra prudentă, pe care o puteți susține.
Ponderarea după durată. Un spot mai scurt costă mai puțin și cântărește mai puțin. TRP brut devine TRP ponderat față de o referință de 30 de secunde, înainte de orice calcul de bani.
Affinity. TRP se măsoară în grupul-țintă al brandului, GRP pe toată populația. Affinity le leagă pe canal, pe lună și pe daypart.
Shop List și Execution. Volumul declarat vânzătorului stabilește treapta; banii care rulează efectiv sunt urmăriți separat, astfel încât o modificare de flight să nu rescrie tacit condițiile deja obținute.
Despre CPP și bani. CPP se comportă ca preț în interiorul modelului — planificarea exact asta cere — dar nu este un flux de tarife contractate, iar sistemul nu confundă una cu alta. Cheltuiala, economia și returul se stabilesc pe contracte, în finanțe, nu în plan. Software de planificare media: ce calculează de fapt → O versiune redusă a aceleiași aritmetici — un singur CPP, un singur indice sezonier, o singură scară — rulează în browser ca calculator wTRP → buget, dacă vrei să verifici forma răspunsului înainte de a solicita un demo.
Două dintre ecranele în care un media buyer petrece cel mai mult timp: construirea flight-ului și stabilirea condițiilor comerciale.
O campanie parcurge de fiecare dată aceleași ecrane, iar fiecare este confirmat înainte de a se deschide următorul. Nimic nu se transmite mai departe pe baza unei presupuneri.
Alege advertiserul, perioada și lista de prețuri a pieței, apoi fixează direcția: pornești de la banii pe care îi ai sau de la volumul de rating de care ai nevoie. Direcția aparține proiectului — ea decide ce înseamnă fiecare celulă numerică de mai departe.
Distribuie campania pe săptămânile anului, spot cu spot și brand cu brand, cu duratele spoturilor atașate. În funcție de direcția aleasă, celulele conțin fie puncte de rating, fie bani — grila este aceeași, unitatea nu.
Alege canalele pentru fiecare brand și stabilește cotele. Cotele trebuie să însumeze exact 100% — calculul rămâne blocat până când o fac, și nimic nu este normalizat tacit în locul tău.
Atribuie audiențele de cumpărare și cele țintă, apoi încarcă valorile de affinity și average minute rating — din datele tale importate sau preluate din panelul de audiență al pieței. Ambele surse rămân vizibile, astfel încât să știi mereu pe care dintre ele stă planul.
Introduceți condițiile comerciale pentru fiecare vânzător — cota off-prime, discountul off-prime, uplift, tarife suplimentare — și rulați calculul. Bugetul și scările de discount sunt reconciliate, iar vi se spune clar dacă cele două s-au așezat.
De acolo poți mări sau reduce planul și vezi care canale absorb schimbarea, cu o avertizare atunci când o mișcare ar rupe o treaptă de reducere. Alternativele se salvează ca scenarii separate și se compară alături, astfel încât planul confirmat să nu fie niciodată suprascris pentru a testa o idee.
Da, și pe aceleași formule. Buget → TRP nu este un al doilea motor cu propriile presupuneri — este același lanț parcurs invers, așa că un plan calculat într-un sens se reconciliază când îl verifici în celălalt. Direcția se alege la crearea proiectului, iar schimbarea ei înseamnă ramificarea într-un scenariu nou, nu rescrierea tacită a celui confirmat.
Pentru că fiecare reducere se aplică la ceea ce rămâne după cea anterioară. O reducere de 20% urmată de una de 10% lasă 0,80 × 0,90 = 0,72 din bază, deci reducerea combinată este de 28%, nu 30%. Adunarea lor arată generos pe un slide și produce un buget pe care vânzătorul nu îl va semna. Restul aritmeticii din partea de tranzacție — trepte dependente de buget, baze de calcul ale CPP, cote de bani prime/off-prime — este prezentat în secțiunea software de achiziție media.
În bani — așa se negociază. Motorul o convertește apoi într-o cotă de rating folosind reducerea de off-prime și affinity-ul fiecărui daypart, pentru că inventarul mai ieftin livrează mai multe puncte per euro. Tratarea cotei de bani și a cotei de rating ca aceeași cifră modelează o înțelegere pe care nu ai încheiat-o.
Bucla poate oscila: aplicarea treptei superioare împinge bugetul sub propriul prag, iar coborârea treptei îl ridică din nou peste el. Solverul are nevoie de o regulă explicită pentru acea limită, iar el ia bugetul mai mare — partea conservatoare pentru cumpărător, rezervând ceea ce poate fi susținut în loc să prezinte cifra măgulitoare.
Nu — și această limită este trasată deliberat. Tarifele se comportă ca preț în interiorul planului, exact ce cere planificarea; dar nu sunt un flux de tarife contractate, iar sistemul nu permite ca una să treacă drept cealaltă. Cheltuiala, economia și returul se stabilesc pe contracte, în finanțe. Un instrument de planificare care le-ar raporta și-ar pune semnătura pe o cifră fără sursă.
Aritmetica din spatele produsului, explicată pas cu pas.
Cel mai util demo este o comparație linie cu linie, nu un tur de ecrane: ia o campanie pe care ai calculat-o deja manual și rulează-o în ambele direcții. Fiecare diferență ar trebui să se explice printr-un coeficient cu nume.
